Anul din gradina

Introducere

Aceasta carte este despre o gradina. Gradina mea din Pantelimon. Si desigur toate fapturile care traiesc in ea. Fabuloase sau aievea ele vor exista in paginile acestei carti. Pe scurt voi “urmari” gradina metamorfozandu-se pe tot timpul anului, iar eu voi incerca sa scriu patru povestiri pentru fiecare luna. Acum ca am terminat de explicat cam toate lucrurile necesare vom incepe… .(nu va puneti centura, ci mai degraba, daca stati la calculator, o perna unde va convine; daca va aflati in pat, sub plapuma sau cum va place; ideea de baza: stati comod si intrati alaturi  de mine in gradina!)

2 ianuarie

Anul a inceput, ceea ce inseamna ca si gradina mea ar fi trebuit sa inceapa…sa creasca, sa se schimbe, poate sa se micsoreze…Eu stiu?! Stie Dumnezeu, gradina insasi si timpul.

 Apropo de timp, cred ca trebuie sa ne intoarcem cu cateva saptamani (daca nu luni) in urma. M-am uitat pe geam, iar gradina nu prea este in forma azi…Sincer incep sa cred ca a racit. Este iarna, dar nu e! Nu exista zapada!

Am avut o teorie (pentru ca trebuia sa-mi explic cumva lipsa zapezii) si ea suna cam asa:

 Cred ca sus, in ceruri, Dumnezeu are ingerasi special angajati ca sa creeze fulgi de nea (cum altfel va explicati modelele diferite ale fulgilor ?!) si mai apoi ii pun in boluri uriase care fac cumva parte din nor. De ce nu vedem aceste boluri? Am raspuns si pentru asta: aceasta operatiune se efectueaza sus, sus de tot in ceruri si astfel nu-i vedem. Dupa multe verificari (atat artistice, cat si mecanice) un inger-sef elibereaza cantitatea specific aleasa pentru fiecare tara (in kg…mii de kg de alb ceresc deasupra noastra si vara si noi nici macar nu observam), si tot dansul sef are grija ca perioada sa fie corecta (fie vorba intre noi, cred ca a uitat ca in Egipt nu ninge si a incurcat insorita tara cu Moscova ). Cata treaba! Pe cuvant ca-i grea!

Parca vad un arc frumos sculptat cu o tabilta alba pe care scrie: MANUFACTURA, FULGI DE NEA si intri si vezi asa…o pajiste de nori lungi si lati (bolurile sunt spatioase) iar la inceputul fiecarui nor-mama alt arc sus pe tablita: MOSCOVA sau TIBET… si cate un ingeras in rochita micuta pe marginea bolurilor, crosetand fulgi de zapada!  Pe noi, adica Romania, ori ne-a omis si a trimis portia noastra in Canada (din cate am inteles e destul de generoasa ratia alora de peste ocean) sau ne-a pedepsit. Ca am fost rai. Eu stiu? Cert e ca pana acum nu a nins sau daca da, foarte putin, asa ca sa ne faca in sac! Dar putin, putin a inghetat si gradina mea si a fost mai frumosa ca niciodata!

Un val de gheata a acoperit copacii batrani din luminis (mijlocul gradinii din spate, copacii sunt pozitionati fata in fata ca intr-o livada). Aratau ca un stup de gheata, in care puteai vedea in detaliu fiecare ac alb unindu-se cu altul, dand nastere unui frumos rece.

Am iesit pe la pranz, caci pana atunci statusem in casa admirand totul de dupa geam, cu caietul de teme in fata.

Cum schimba, chiar si putina gheata o gradina intreaga! Totul pulseaza, traieste invelit in bucatile de nor inghetat! si culorile! Culorile acum intense, unde mai ieri erau un gri pal, sters de noiembrie… Iarba, de un verde taios si totusi atat de fragil (am pasit prin ea si imediat a revenit la verdele molesit, mort), tufele de trandafiri (mama are colectie) unele chele, doar spinii obraznici ii mai deslusesti in griul care atarna in aer de ceva vreme, altele cu cateva frunze, si alea innegrite de ciuda ca vine frigul, si totusi bruma cea subtire nu le-a  scuzat de compania ei. Cativa boboci care nu au mai apucat sa vada alte zile, au murit traind acum doar in haina alba transparenta, de le vezi petalele de un roz enigmatic. Rozul marchizelor de demult , al dragostei, care traieste si azi, in memoria distinselor doamne. Pana si galbenul (picatura cazuta din raza de soare pe pamant) scoate capul stingher  si totusi mai luminos ca oranjul-rozuliu care se catara pe gard.

 Avansez si aleea de beton ma conduce chiar la ramurile subtiri ale copacilor fructiferi. Ca baghete de vrajitori stau intinse parca vrand sa te apuce. Creanga de baza este acoperita de apa inghetata, pe cand ramuricile care cresc din creanga-mama sunt numai ace lipite unele de altele, crescute ca un zidulet in jurul crengutei.

Ridic ochii si ma cutremur. Privelistea in sine este trista…o frunza, mica, galbena cu ultimele pete verzi ale verii, murise lipita de crenguta. Gheata o omorase si tot ea o pastra vie. Pe margine se vedeau clar zimtii albi, iar pe dinauntru, in vale, mici broboade de apa cristalina adunate, lipite. Era o vedere linistitoare…oarecum, o pace pe care nu o intelegeai. Ca totul e bine…

P.S: Uite, mi-a mai venit o idee cat stateam la calculator…Daca au chiulit de la lucru ingerasii care trebuiau sa se ocupe cu fulgii Romaniei?! S-or fi dus la film….!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s