O lună de…

 Alunecăm spre alte vremuri, vremurile primăverii şi deşi nu pot spune sigur că un ger rapid s-ar întoarce, pot spune sigur că februarie este o lună de legătură.  O lună în care îţi alegi culorile dintr-un meniu, o lună de vânat motani, o lună de jucat mai mult cu Dee-dee, o lună de treabă! De unde ştiu toate acestea? Cred că atunci când stai la curte înveţi să interpretezi diferitele semne pe care le vezi. Spre exemplu:

 –         Dee-dee are din nou chef de joacă, ceea ce inseamnă ture imediate în jurul casei sau aport cu tagul (o jucărie), ceea ce înseamnă sărit pe geam şi îndemnări dee-deeneşti;

–          Multe……..resturi au rămas odată cu topirea zăpezii;

–         Motanul se camuflează din nou în peisajul umbros al gradinii, fie că este vorba de nevoile urgente, când trebuie să se poziţioneze în aşa fel încât să nu fie văzut nici de Dee-dee, nici de alţi motani; fie că e vorba de răbdare îndelungată, ascuns sub vreo tufă, care nu a “chelit” de tot, ca să ne vâneze picioarele;

–         Soarele mă trezeşte din nou (şi dacă nu el atunci alarma din timpul săptămânii) deoarece mândrul soare se izbeşte întâi de geamul meu când răsare. Şi credeţi-mă, nu există un sentiment mai plăcut ca razele calde care îţi joacă pe pleoape. Iar ziua întreagă eu nu am nevoie să aprind lumina, fiindcă o face soarele pentru mine.

–         Cerul de noapte se schimbă şi el, luna domneşte din nou, iar stelele nu mai sunt invizibile. Nopţi perfecte, cu fundal negru, cu un bec enorm aprins şi scântei jucăuşe în jur.

–         Oamenii sunt mult mai activi, sau cel puţin vezi din nou vecinii ieşind din casă, salutând jovial.

–         Se aud din nou nunţile ţiganilor, deşi este imposibil să dai o locaţie exactă, dat fiind că “muzica” se aude din toate părţile.

–         Dee-dee se latră din nou cu lupul vecinilor, lucru care iarna nu se întâmplă, pentru că ambii sunt prea ocupaţi cu somnul în fundul cuştilor.

–         Semne mici, invizibile dacă nu ştii că sunt acolo, răsar din pământ. Mici capete de un verde proaspăt, nu ca al gazonului nostru care este pleoştit ( vai de capul lui! ), ci verdele care anunţă un nou început, o nouă zi de trăit frumos.

–         Mugurii încep şi ei să prindă formă, pe crengile incă negre de frig şi somn.

–         Auzi din nou mâţe mieunând, luptând sau câini lătrând noaptea.

–         Culorile cu care se trezeşte cerul devin din ce în ce mai vesele (săptămâna asta am avut parte şi de un Cheshire-cat sky, adică fâşii de roz peste fâşii de albastru, totul aureolat), nici nu ştii încotro să te mai uiţi: nuanţe de roşu, de la cel mai plăpând la cel mai aprins şi furios; de albastru, ca marea, ca cerul, ca cerneala, ca cel din tablouri ba gri, ba luminos; de roz şi aici avem o întreagă gamă: rose-uri, roz furios, roz cu galben, roz lipicios, roz puternic, adânc, roz cu lumină albă, roz transparent etc; de galben care de la o rază firavă, ajunge să acopere cerul la apus sau de dimineaţă, şi desigur nu orice fel de galben…galben lămâi, galben puternic, galben proaspăt, galben vesel etc; apoi vin restul culorilor care se nasc din acestea de bază (da, chiar rozul este de bază, nu lipseşte niciodată din peisaj) avem movurile, intense, stnghere, de liliac…şi ah! cu atâtea culori vine şi…

–         Mirosul,  care nu mai e cel stătut, trist şi amărât, ci vorbim de parfumul cerului, al pământului proaspăt, al copacilor treziţi…al naturii reînviate!

iar dacă toate aceste semne nu v-au convins, atunci mai am unul care este 100% sigur:

–     Mama vrea să facem grătar.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s